Ăsta-i secretul!

71862176-E8C8-4FD1-B877-CBA6E2E5172C-959-0000005690CBD06E.jpeg

Mă bucur enorm când mai primesc lucruri palpabile care să îmi amintească din când în când cum sunt eu de fapt.

Că în ciuda timpului și a maturizării fizice și cognitive, sufletul a rămas același.

Că încă îmi place să cânt din toți plămânii și să dansez până am nevoie de doi litri de apă să îmi revin.

Că îmi place să bat mingea pe stradă sau în parc, deși o fac destul de rar.

Că încă am momente când mă răzvrătesc împotriva vieții, a lumii, a tot ce mă înconjoară și aș trece mult mai ușor peste această stare dacă aș putea să mă pun jos în mijlocul străzii, ca atunci când nu primeam o jucărie.

Că îmi place să râd până îmi dau lacrimile și să închei o porție de plâns râzând.

Că încă nu-mi ascult părinții, deși acum știu din start când au dreptate, dar nu-mi pot controla instictul de a mai face câte o prostie.

Că încă mai cred în basme, în bunătatea oamenilor și în iubirea pură până la adânci bătrâneți, poate chiar și după.

Și pentru acest lucru îi mulțumesc copilului din mine, care a refuzat să mă părăsească, chiar dacă de foarte multe ori l-am ignorat. Însă el, spre deosebire de mine, știe că: „Omul moare atunci când încetează să mai fie copil”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s